Regele Mihai și-a legat numele de actul de la 23 august 1944, prin care conducătorul statului, mareșalul Antonescu, a fost destituit și arestat; România a încetat ostilitățile împotriva Națiunilor Unite și a revenit la un regim democratic Acest act, sprijinit de principalele partide politice — Partidul Național-Țărănesc, Partidul National-Liberal, Partidul Social-Democrat și Partidul Comunist — a fost primit cu satisfacție de populația țării, care a sperat că România a ieșit din război și a obținut „pacea". După 23 august 1944, regele Mihai nu și-a putut exercita, pe deplin, prerogativele constituționale, deoarece România — potrivit înțelegerilor dintre Marile Puteri, care alcătuiau Coaliția Națiunilor Unite — a intrat în sfera de influență (dominație) a Uniunii Sovietice. Inițial, monarhul a încercat să se opună acțiunilor vizând preluarea puterii de către Partidul Comunist Român, ajungând până la „greva regală" declanșată în august 1945. Apoi, dându-și seama că orice împotrivire era sortită eșecului, a ratificat toate actele emise de guvernul Groza și de Parlamentul ales în noiembrie 1946. Regele a devenit tot mai izolat, iar România rămăsese singura țară din centrul și sud-estul Europei cu regim monarhic; în acest context, la 30 decembrie 1947, Mihai I a fost nevoit să abdice.
