Lucian Boia

Lucian Boia, cu bine-cunoscutul său stil și desfășurând o demonstrație fără cusur, risipește o altă iluzie întreținută de istorici și acceptată ca un adevăr: credința că ar fi existat în anii Primului Război Mondial, în ciuda câtorva opinii divergente, îndeosebi în rândul oamenilor politici, o cvasiunanimitate în jurul „idealului național", în sensul intrării României în conflict, împotriva Austro-Ungariei, pentru eliberarea Transilvaniei. Lectura sagace a presei din acea epocă, precum și a altor documente, multe dintre ele inedite, pe care istoricii „antantofili" le-au ignorat cu bună știință, demonstrează că o parte însemnată a elitei politice și intelectuale românești a avut o altă opțiune. Vom descoperi în această carte cine au fost „germanofilii", care le-au fost argumentele, cum au acționat în timpul ocupației germane și cum au supraviețuit politic și intelectual după triumful oarecum neașteptat al adversarilor lor.

De mai bine de douăzeci de ani, istorici de toate vârstele şi coloraturile sunt dominaţi de obsesia comportamentului public al intelectualilor români în secolul XX. S-a scris mult, mai ales de la înălţimea prezidiului unui complet de judecată morală, adesea fără a se putea administra toate probele unui dosar încâlcit, dar şi fără înţelegerea deplină a naturii umane. Dacă nu sunt consideraţi de-a dreptul factori cauzali în istorie, intelectualii sunt cel puţin datori cu atitudini exemplare. Însă atunci când, între 1930 şi 1950, membrii elitei intelectuale, odată cu societatea, trec prin mai multe schimbări de regim, adevărata miză a discuţiei este omenescul, cu toate nuanţele sale. Era nevoie, după un lung şir de tentative intransigente, dar neizbutite, de judecata fină a unui istoric precum Lucian Boia care să pondereze şi iacobinismul, şi îngăduinţa faţă de cei care, în numai două decenii, din cauza amalgamului de idei abstracte şi de orgolii personale, cad în capcanele istoriei.

This book stems from the idea that there is a considerable difference between real history and discourse history. Boia points out that history is constantly reconstructed, adapted and sometimes mythified from the perspective of the present day, of present states of mind and ideologies. Boia closely examines the process of historical culture and conscience in nineteenth and twentieth century Romania, particularly concentrating on the impact of the national ideology on history. Based upon his findings, the author identifies several key mythical configurations and analyses the manner in which Romanians have reconstituted their own highly ideologized history over the last two centuries.

The strength of History and Myth in Romanian Consciousness lies in the author’s ability to fully deconstruct the entire Romanian historiographic system and demonstrate the increasing acuteness of national problems in general, and in particular the exploitation of history to support national ideology.