You are here

Humanitas

Regele Carol I al României

Paul Lindenberg, scriitor și jurnalist german, s- a născut la 11 noiembrie 1859 în Berlin, unde s- a și stins din viață la 31 decembrie 1943. Și-a început cariera jurnalistică în 1879, ca redactor la publicația Neuer Görlitzer Anzeiger. Din 1882 până în 1894 a fost redactor la prestigioasa revistă berlineză Deutsche Rundschau, apoi a devenit scriitor și publicist liber- profesionist. Cronicar asiduu al vieții berlineze, a scris o serie de volume despre capitala Reichului, iar din 1882 până la izbucnirea Primul Război Mondial a publicat săptămânal cunoscutele „Berliner Stimmungsbilder“, foiletoane ce erau tipărite în șaizeci până la optzeci de gazete din Germania și de peste hotare. După mai multe peregrinări prin Europa, în preajma anului 1900 a între prins o călătorie în jurul lumii, ajungând până în Africa, America și Asia. în 1905, Lindenberg a venit pentru prima oară în România, prilej cu care s- a documentat și a strâns materiale pentru biografia de față, publicată în 1906. în următorii zece ani, a revenit în România în repetate rânduri, revizuind și actualizând textul biografiei în vederea unor noi ediții. Ultima dintre acestea, mult lărgită, cuprinzând două volume și adusă la nivelul anului 1914, avea să apară abia în 1923 – o amânare ce se explică prin declanșarea Marelui Război. însă conflagrația mondială i- a dat lui Lindenberg ocazia de a se face remarcat și ca reporter de război: în august 1914, el a izbutit să transmită știrea despre victoria germanilor la Tannenberg cu câteva ore înaintea conducerii supreme a armatei germane. Cunoscut ca autor mai ales pentru volumele sale despre Berlin și pentru lucrările sale biografice și istorice – printre altele, Kinig Ferdinand von Bulgarien (Regele Ferdinand al Bulgariei) sau Das Buch der Kaiserin Auguste Viktoria (Cartea împărătesei Augusta Victoria) –, Paul Lindenberg a mai scris literatură de călătorie – Um die Erde in Wort und Bild (în jurul lumii, încuvinte și imagini) –, romane – Fritz Vogelsang. Abenteuer eines deutschen Schiffsjungen in Kiautschou (Fritz Vogelsang. Aventurile unui ucenic de matelot la KiaoTchou) – și memorialistică – Eslohnte sich, gelebt zu haben. Erinnerungen (A meritat să viețuiesc. Amintiri).

„Germanofilii”. Elita intelectuală românească în anii primului război mondial

Lucian Boia, cu bine-cunoscutul său stil și desfășurând o demonstrație fără cusur, risipește o altă iluzie întreținută de istorici și acceptată ca un adevăr: credința că ar fi existat în anii Primului Război Mondial, în ciuda câtorva opinii divergente, îndeosebi în rândul oamenilor politici, o cvasiunanimitate în jurul „idealului național", în sensul intrării României în conflict, împotriva Austro-Ungariei, pentru eliberarea Transilvaniei. Lectura sagace a presei din acea epocă, precum și a altor documente, multe dintre ele inedite, pe care istoricii „antantofili" le-au ignorat cu bună știință, demonstrează că o parte însemnată a elitei politice și intelectuale românești a avut o altă opțiune. Vom descoperi în această carte cine au fost „germanofilii", care le-au fost argumentele, cum au acționat în timpul ocupației germane și cum au supraviețuit politic și intelectual după triumful oarecum neașteptat al adversarilor lor.

Spoiler: Highlight to view
Cuvânt înainte

Partea I. Românii și războiul
I. Privire istoriografică
II. Partide, politicieni, opțiuni
III. Țara, opinia, elita
IV. Ziariști, scriitori, istorici, academicieni V. Universitarii
VI. Orientări, reorientări, dezorientări

Partea a II-a. Oameni, idei, atitudini
Felix Aderca
Grigore Antipa
Zamfir C. Arbure
Tudor Arghezi
Dinu C. Arion
Virgil Arion
Victor Babeș
D.V Bamoschi
Jean Bart
I.A. Bassarabescu
Ilie Bărbulescu
Ioan Bianu
Martha Bibescu
Ioan Bogdan
Alexandru Bogdan-Pitești
Octav Botez
Traian Bratu
B. Brănișteanu
Frații Caragiale: Mateiu și Luca
Andrei Corteanu
George Coșbuc
Dimitrie Evolceanu
Ioan C. Filitti
Ioan D.Filitti
Gala Galaction
Dimitrie Gerota
Constantin Giurescu
Ion Gorun
Dimitrie Gusti
A. de Herz
G. Ibrăileanu
Dimitrie Kamabatt
Nicolae Leon
Alexandru Macedonski
Simion Mehedinți
Nicolae Mihăescu-Nigrim
Ludovic Mrazec
Iacob Negruzzi
Alexis Nour
Dimitrie Onciul
D.D. Pătrășca nu
Vasile Pârvan
Ion Petrovici
Alexandru Philippide
Constantin Rădulescu-Motru
Ion A. Rădulescu-Pogoneanu
Liviu Rebreanu
Radu Rosetti
Mihail Sadoveanu
Marin Simionescu-Râmniceanu
Vasile Sion
Ioan Slavici.
Constantin Stere
Avram Steuerman Rodion
Dem. Theodorescu
Nicolae Tonitza
George Topîrceanu
Alexandru Tzigara-Samurcaș
Duiliu Zamfirescu
Câțiva socialiști
Epilog.

Istorie și mit în conștiința românească

Istorie și mit în conștiința românească este cea mai cunoscută carte a lui Lucian Boia, cel puțin printre cititorii români. Apariția ei, în 1997, a însemnat un adevărat șoc cultural și a deschis calea unor ample revizuiri istoriografice. Lucian Boia face distincția netă între istoria care a fost și diversele ei reprezentări, inevi­tabil adaptate, deformate și adesea mitificate, în funcție de perspectivele schimbătoare ale prezentului și îndeosebi de jocul ideologiilor. Istoria pe care o cunosc românii, în diversele ei variante, a fost marcată în primul rând de ideologia națională,apoi de comunism; de aici decurge necesitatea unei "decodări".

Lucian Boia ne îndeamnă să privim lucid trecutul și să nu ne mai lăsăm manipulați prin istorie. Respinsă cu indignare de naționaliști,dar întâmpinată cu entuziasm de toți cei care așteaptă o istorie deschisă, critică și lipsită de prejudecăți, cartea trezește, prin modelul teoretic pe care-l propune, și interesul specialiștilor dinafara României, fiind tradusă, până acum, în engleză, germană,maghiară și polonă.

Spoiler: Highlight to view
Prefață la ediția a III-a
După trei ani (Introducere la ediția a II-a)

Introducere

I. Istorie, ideologie, mitologie
Prima intrare în Europa - Naționalism și modernizare - Un mit național: Mihai Viteazul - Proiecte diferite, istorii diferite - Glorificarea trecutului - De la romantism la școala critică - Paradigma junimistă: detașarea de istorie - Reacția autohtonistă - Imposibila obiectivitate - Discursul comunist: faza antinațională - Discursul comunist: recuperarea trecutului - Discursul comunist: exacerbarea naționalistă

II. Originile
Câteva principii - Vremea romanilor - Daci și romani: o sinteză dificilă - Dacii își iau revanșa - Lupta de clasă în Dacia - Momentul dacic
al comunismului - Slavii, o prezență oscilantă ­Națiunea: organism biologic sau comunitate socială?

III. Continuitatea
Un paradox istoriografic: aria de formare a poporului român - La nord și la sud de Dunăre. Un posibil compromis? - Consolidarea românității
nord-dunărene - în anii comunismului: imperative ideologice și argumente arheologice - Statul românesc de-a lungul "mileniului întunecat" -
Concluzii: arheologie, lingvistică și politică

IV. Unitatea
Ardeleni, munteni, moldoveni... sau români? ­Râurile și Carpații - Unitatea istorică: reflux și reelaborare - Comunismul: mitul unității la zenit
- În căutarea sufletului românesc - O sinteză fluidă

V. Românii și Ceilalți
"Cine-a îndrăgit străinii..." - Apărători ai Occidentului - Despărțirea de Est - Mitul francez - "Contra-mitul" german - Mitologie comunistă- Repere postrevoluționare - Trei dosare sensibile: țiganii, maghiarii, evreii - Prieteni și adversari: un joc istoric - Complot împotriva României - Tentația imperială - Competiția drepturilor: națiuni, frontiere, minorități - A patra putere mondială - "Ceilalți" despre români

VI. Principele ideal
Eroi și salvatori - Constituirea panteonului național - Tăierea boierilor: dosarul Ioan Vodă - "Cum nu vii tu, Țepeș doamne..." - Mitul dinastie - O a doua dinastie? - Mitologie feminină. Regina Maria - Salvatori interbelici - Mitologie legionară - De la Bălcescu la Gheorghiu-Dej ­De la Burebista la Ceaușescu

VII. După 1989
Ruptură sau continuitate? - Întotdeauna uniți? ­Metodologia uitării - Libertatea de a spuneorice - Un moment care trebuie depășit: blocajul mitologic

Încheiere
Bibliografie
Indice de nume

Capcanele istoriei

De mai bine de douăzeci de ani, istorici de toate vârstele şi coloraturile sunt dominaţi de obsesia comportamentului public al intelectualilor români în secolul XX. S-a scris mult, mai ales de la înălţimea prezidiului unui complet de judecată morală, adesea fără a se putea administra toate probele unui dosar încâlcit, dar şi fără înţelegerea deplină a naturii umane. Dacă nu sunt consideraţi de-a dreptul factori cauzali în istorie, intelectualii sunt cel puţin datori cu atitudini exemplare. Însă atunci când, între 1930 şi 1950, membrii elitei intelectuale, odată cu societatea, trec prin mai multe schimbări de regim, adevărata miză a discuţiei este omenescul, cu toate nuanţele sale. Era nevoie, după un lung şir de tentative intransigente, dar neizbutite, de judecata fină a unui istoric precum Lucian Boia care să pondereze şi iacobinismul, şi îngăduinţa faţă de cei care, în numai două decenii, din cauza amalgamului de idei abstracte şi de orgolii personale, cad în capcanele istoriei.

Spoiler: Highlight to view
Introducere

   120 de personaje
   I. Ofensiva tinerilor
   II. Naționaliști și democrați, evrei și antisemiți
   III. Profesori și academicieni
   IV. Regele
   V. Legionarii
   VI. Regimul Antonescu și războiul
   VII. De la o dictatură la alta... cu puțină democrație
   VIII. Comunismul: momentul 1950
   Încheiere

Indice de nume