Basarabia în primul deceniu interbelic (1918–1928): modernizare prin reforme

Modernizarea este un proces complex al schimbării, mai mult sau mai puțin rapide, după modelul social, economic, politic și cultural occidental, dezvoltat pe parcursul secolelor XVII-XIX și care a fost continuat și în perioada interbelică. Punctul de pornire pentru societățile moderne sau în proces de modernizare a fost întotdeauna unul diferit, bazat pe caracteristicile specifice ale tradiționalismului, astfel încât acestea au dat un imbold aparte dezvoltării de mai departe a societății.

România de la 1918 a îmbinat regiuni care aduceau în cadrul comun românesc un bagaj de tradiții și o experiență istorică care nu putea fi ignorată. Pe de altă parte, populația se confrunta cu probleme relativ similare, agravate pe fundalul Primului Război Mondial și al Revoluției Ruse din 1917. În acest context, se poate constata atât o diversificare a eforturilor de modernizare, cât și obținerea unor rezultate atât generale, cât și specifice de la o regiune la alta a României. De altfel, nici factorii locali nu au manifestat o atitudine omogenă și univocă față de mecanismele și politicile de modernizare promovate de centru.