Ce scrieau ziare moldovenești acum o sută de ani? - 30.06.13

30 Iunie 1913

Din Chișinău.

În adunarea dela 25 Iunie a «gub. po zem. i gor. delam prisutstv.» alegerile sfătuitorilor, cari vor alcătui Duma orașului Chișinău pe patru ani 1913-1917, au fost întărite.

Zemstvo de gubernie cere dela departamentul pentru plugărie 1,402 ruble pentru zemstvo din Bender, ca aceasta să facă o școală de lucrători podgoreni (vieri).

La Chișinău vine vestitul instructor al școlii de zburat din Odesa V.P. Hioni cu zburătoriul V.S. Avdeev, cari au să zboare la 29 și 30 Iunie aici.

Orășenii din Chișinău M. Poleac și O. Vax au încheiat un contract cu o mare firmă belgnă, care-și are dugheana sa în Riga, ca să-i deie în curjerea fiecărui an până la 12,000 de puduri de carne de cal. Caii trebuie să se taie negreșit la căsănia din Chișinău. Сea mai grasă carne de cal are să se vândă aici, în Chișinău, câte 5 c. funtu, iar firmei au să trimată numai carnea de cai bătrâni și slabi, sarată în poloboace.

D-l Gubernator în Akerman.

D-l Gubernator M.E. Ghilhen în t. Akerman, în vremea călătoriei sale prin Basarabia, o ținut o cuvântare, în care el spune, că cunoscând Basarabia, pe care el până acuma defel n-o știut-o, o îndrăgit foarte tare această țară și cu bucurie îi gata să lucreze umăr la umăr cu toți cei de pe loc slujbași obștești, pentru înflorirea acestei frumoase părți a Rosiei. Chiemând pe oamenii de loc la lucrucru cu osârdie și unire, d-l Gubernator o rugat pe toți să creadă, că în persoana lui totdeauna vor găsi pe cel mai mare râvnitor și apărător al intereselor și nevoilor noastre de obște.

Fuga ierom. Feofan.

Din mănăstirea Adormirei din cetatea Izmailului zilele trecute o fugit în România nastoeateliu acelei mănăstiri ieromonahul Feofan, care o furat din mănăstire, după cum spun unia - 40 de mii de ruble, iar după alții 200 de mii.

Acu se lămurește, că pr. Feofan, numit fiind ca nastoeateli la această mănăstire, întemeiat vre-o 10 ani înnapoi, care pân-la întrarea lui era foarte săracă, - în scurtă vreme o înmulțit izvoarele de bogăție ale ei până la atâta, că în vremea de pe urmă mănăstirea da 200 mii de ruble pe an vinit, care merje în folosul eparhiei. Părintele Feofan o îmbogățit mănăstirea, fiind un om măcar și puțin învățat, dar priceput și gospodari, așa că la mănăstirea lui, unde după orânduiala făcută de dânsu, slujba se face pe limba moldovenească,- vine mulți închinători moldoveni, care aduce multe jertfe. Dar pentru asta el privé la avuția mănăstirei, ca la a lui și cheltuelile de purta fără nici o socoteală. Se zice, că odată episcopul Neofit l-o întrebat pe p. Feofan, le să poartă în mănăstire buhgalterie, dar el o răspuns: «Lui Dumnezeu nu-i trebuește buhgalteria». Pricina care l-o grăbit pe p. Feofan să fugă în România, o fost aceia, că ocârmuirea eparhială, pentru că l-o prins, că el fura banii mănăstirești, o vrut să-l mute la mănăstirea Curchilor din ț. Orheiului.

Din România el o scris preosf. Serafim o «îndrăzneață» scrisoare, în care spune, că banii luați i se cuvin lui, pentru că o purtat foarte bine gospodăria mănăstirească, în curgerea de 7 ani.

Glasul Basarabiei, 1913. № 12.