You are here

Ritualurile puterii: vizita regelui Ferdinand I în Bucovina și Basarabia în 1920

Category: 
Daniel-Valeriu Boboc. Ritualurile puterii: vizita regelui Ferdinand I în Bucovina și Basarabia în 1920 // Pontes, 2009. № V.

Pe data de 16 mai 1920 începea vizita pe care familia regală română a întreprins-o în Bucovina și Basarabia. Ajuns la Cernăuți, regele Ferdinand I era salutat de către ministrul Bucovinei Ioan Stîrcea cu următoarele cuvinte:

Maiestate! Zilele de 16, 17 Mai 1920 sînt zile care vor rămîne înscrise în cartea de aur a frumoasei Bucovini. După 145 de ani de dor arzător după patria mumă, poporul bucovinean a putut avea în aceste zile strălucite pentru el nespusa bucurie de a primi, de a vedea și de a saluta pe cel mai viteaz și pe cel mai bun urmaș al Domnului Moldovei Ștefan cel Mare și Bun, pe regele Ferdinand I făuritorul României Mari1.

Utilizarea unor registre simbolice cu conotații grandiloc­vente era o practică destul de frecventă în epocă la asemenea evenimente. Cu toate acestea, vizita familiei regale, și în primul rînd a lui Ferdinand I, era de o importanță indiscutabilă: pentru prima dată regele român venea pe teritoriul acestor două provincii după unirea din 1918, afirmînd printr-un gest simbolic prezența autorității regale în Bucovina și Basarabia2.

Pornind de la acest eveniment, ne propunem să evidențiem, pe de o parte, modalitățile prin care vîrfurile puterii au construit simbolic, cu ajutorul unor ritualuri, imaginea autorității centrale, iar pe de altă parte, felul în care locuitorii din cele două provincii s-au „pus în scenă” față de această construcție ritualică. Prin acest studiu de caz, intenționăm să identificăm anumite elemente de cultură politică specifice bucovinenilor și basarabenilor din acea perioadă.

1 Arhivele Naționale Istorice Centrale (ANIC), fond Direcția Generală a Poliției (DGP), Dosar 6/1919, vol. I, f. 197.

2 Gestul era cu atît mai important ca urmare a faptului că din punct de vedere juridic internațional statutul Basarabiei nu fusese încă hotărît.

122


În vederea realizării acestui demers am utilizat atît datele furnizate de presa timpului (destul de bogată în informații cu privire la ceremoniale și discursuri), memorii, cum ar fi cele ale reginei Maria, și mai ales rapoartele întocmite de Direcția Generală a Poliției cu privire la starea de spirit a locuitorilor, măsurile de siguranță luate în vederea desfășurării fără incidente a vizitei, precum și datele culese de la informatori cu privire la opiniile bucovinenilor și basarabenilor despre rege și familia regală.

Decizia suveranului de a vizita Bucovina și Basarabia în acea perioadă a fost comentată în diferite feluri. Unele cercuri politice din opoziție (mai ales din zona Partidului Naționalist Democrat și a Partidului Țărănesc) au afirmat că prin acest gest regele acceptase să se pună în slujba unui partid politic – Partidul Poporului – căruia îi făcea campanie electorală3. Într-adevăr, prezența generalului Alexandru Averescu, șeful guvernului, în cadrul alaiului regal putea fi cu ușurință interpretată drept un gest de susținere a guvernului în alegerile care aveau să se desfășoare la finele lunii, mai ales că în provinciile vizitate, Partidul Poporului stătea destul de slab, avînd organizații încropite în grabă și neavînd nici ascendentul popularității lui Alexandru Averescu din vechiul regat.

Aceste acuzații au fost însă în bună măsură nefondate. Regele a transmis invitații de a participa șefilor tuturor parti­delor politice, dar aceștia au preferat să privească vizita în termenii luptelor politice și au refuzat să participe4.

Vizita în Bucovina și Basarabia reprezenta o continuare firească a celei efectuate de către rege un an mai devreme în Transilvania. Călătoria lui Ferdinand I în teritoriile unite cu România era necesară mai ales din alte puncte de vedere. Prezența fizică a regelui într-un teritoriu reprezintă un act de afirmare a legitimității și suzeranității, mai ales în cadrul

3 G. Rosin, Rostul vizitei regale în Bucovina și Basarabia. În Bucovina d. Averescu a pierdut situația. Rupturi și candidaturi suspecte, în „Adevărul”, XXXIII, nr. 11679, 14 mai 1920, p. 1.

4 Maria, Regina României, Însemnări zilnice, vol. II (ianuarie 1920-decembrie 1920), traducere de Sanda Racoviceanu, Editura Albatros, București, 2003, p. 146.

123


societăților în care elementele culturale de factură pre-modernă sînt puternic înrădăcinate. Bucovinenii și basarabenii trăiseră mai bine de o sută de ani în cadrul unor regimuri imperiale în care figura împăratului fusese puternic impregnată în mentalul colectiv. Prăbușirea celor două mari imperii produsese un vid care risca să conducă la grave tensiuni și frămîntări, dacă imaginii foștilor monarhi nu i se substituia o alta, fapt surprins și de către Regina Maria în memoriile sale. La data de 22 decembrie 1918 / 4 ianuarie 1919 ea a primit o delegație basarabeană în frunte cu Pantelimon Halippa care „s-a plîns că nu este nici un șef, nici o organizare, nu au un conducător adevărat sau un stăpîn (...) că ei iubesc pe rege și pe regină și contează pe noi și că toată puterea ar trebui să fie în mîinile noastre”5.

Nu în ultimul rînd, trebuie avută în vedere și starea de spirit a populației din acea perioadă. Atît în Bucovina, cît și în Basarabia, minoritățile naționale reprezentau o proporție impre­sionantă și nu toate manifestau entuziasm față de unirea cu România. Rapoartele informative realizate de către Direcția Generală de Poliție în Bucovina la sfîrșitul anului 1919 și începutul anului 1920 arătau că rutenii ar fi dorit mai degrabă alipirea la Ucraina, iar mișcarea lor avea tendința de a se „bolșe-viza”6. Evreii, în principal comercianții, considerau România un stat sărac și înapoiat, susținînd că scumpetea vieții se datora apariției noului stat7, germanii erau nemulțumiți de administra-ția românească8, în timp ce printre poloni circula zvonul că la conferința de pace se va lua hotărîrea ca nordul Bucovinei să fie alipit la Polonia9. Victoriile bolșevicilor din martie 1920 au impresionat pozitiv multe din minoritățile bucovinene10. Chiar și în rîndul românilor situația economică dificilă și corupția din administrație și de la Căile Ferate produceau numeroase nemul-

5 Maria, Regina Romaniei, op. cit., vol. I (decembrie 1918 – decembrie 1919), p. 19.

6 ANIC, Fond DGP, Dosar 1/1920, f. 33.

7 Ibidem, f. 5.

8 Ibidem, f. 35.

9 Ibidem, f. 33.

10 Ibidem, f. 98.

124


țumiri11. Nici în Basarabia situația nu stătea mai bine. Minori­tatea rusă, mai ales printre intelectuali, era nemulțumită de administrația românească și de acordarea dreptului de vot universal unei țărănimi cvasi-analfabete12, numeroși evrei aderau la ideile comuniste, iar preoțimea era dominată de un spirit separatist și revoluționar13.

Călătoria a început la 16 mai 1920, regele Ferdinand I fiind însoțit de regina Maria, principesa Elisabeta, primul ministru Alexandru Averescu și directorul Poliției și Siguranței Generale Romulus P. Voinescu. Absența – remarcabilă – în cadrul alaiului oficial a fost cea a principelui moștenitor, Carol, care se mai afla încă sub efectul aventurii Zizi Lambrino.

Traseul regelui a urmat itinerariul Ițcani, Suceava, Putna, Rădăuți, Cernăuți, Noua Suliță, Hotin, Bălți, Chișinău, Cetatea Albă, Șaba, Leipzig, Basarabeasca, Valul lui Traian, Bolgrad, Reni, Ismail. Localitățile vizitate nu au fost alese întîmplător. Au fost vizate în primul rînd acele localități legate simbolic de ele­mente ale românismului și în primul rînd de figura emblematică a lui Ștefan cel Mare. De altfel, voievodul moldovean și reîntruparea calităților sale în persoana regelui Ferdinand I au fost leit-motivul simbolic al întregii călătorii.

În Bucovina elementele centrale ale călătoriei au fost vizita la cetatea de scaun din Suceava, slujba religioasă de la Putna, Biserica Sf. Neculai de la Rădăuți cu criptele domnești și mani­festările de la Cernăuți, iar în Basarabia – cetatea de la Hotin, manifestările de la Chișinău, vizita la Cetatea Albă și Valul lui Traian.

Primirea regelui presupunea un ritual ales cu grijă. Regele era întîmpinat cu pîine și sare, era salutat de cele mai importante oficialități locale, care rosteau discursuri în cinstea iluștrilor oas-peți. După vizitarea locurilor simbolice ale identității naționale românești – cripte voievodale, cetăți, cîmpuri de luptă (ca în cazul vizitei la Codrii Cosminului) etc., regele trecea în revistă

11 Ibidem, f. 32.

12 ANIC, Fond DGP, Dosar, 6/1919, vol. I, f. 133.

13 Ibidem, f. 126.

125


trupele – element simbolic al prerogativelor monarhice -, decora drapele și vizita diferite școli sau instituții de cultură din locali­tate. Un rol central în cadrul acestui ritual era jucat de slujbele de pomenire – a lui Ștefan cel Mare, la Putna,14 și a „eroilor martiri” căzuți în timpul Marelui Război, slujbă oficiată la Catedrala din Chișinău15.

Legătura cu trecutul ștefanian era subliniată prin tehnici variate – discursuri, gestică, alegorii. Astfel, la Putna cuvîntarea regelui accentua asupra îndeplinirii mandatului testamentar al marelui voievod:

Ștefan al Moldovei, ai trăit veacuri în sufletele românești și vei trăi deapururea. Sămînța ce-ai pus în inimile noastre a rodit și poruncile tale s’au îndeplinit. Prin jertfa de sînge a sute de mii din fiii patriei am împins hotarele pînă la marginile însemnate de graiul și de sîngele românesc. Chilia și Cetatea Albă, la pierderea cărora a sîngerat inima Ta sînt ale noastre, și Ardealul, pentru care Tu și viteazul tău fiu Petru Rareș ați purtat armele victorioase peste munți, este al nostru16.

Pentru a sublinia și mai clar legătura cu trecutul, regele a îngenuncheat în fața mormîntului de la Putna, iar în cadrul ceremoniei oficiale de primire Ferdinand I era întîmpinat atît în Bucovina cît și în Basarabia de tineri călare, simbolizînd plăieșii17.

Totuși, gestica regală nu s-a oprit doar la elementele de identitate națională. Prezența unor grupuri minoritare însemnate în provinciile vizitate l-a convins pe rege că în cadrul călătoriei anumite gesturi simbolice trebuiau făcute la adresa lor. Astfel, în Bucovina, regele a vizitat la Cernăuți lăcașurile de cult ale tuturor confesiunilor – evanghelică, Templul Evreiesc (de unde a primit binecuvîntările rabinului), armeană, greco-catolică

14 Ibidem, f. 188.

15 Ibidem, f. 223.

16 Ibidem, f. 190.

17 Ibidem, f. 195 și C. D. B., Vizita Maiestăților Lor în Basarabia, în „Sfatul Țării”, An III, nr. 614, 28 mai 1920, p. 1.

126


(ruteană) – precum și așezămintele culturale Casa Polonă și Casa Germană18. În Basarabia, ceremonialul s-a repetat, regele vizitînd spitalul evreiesc, azilul evreiesc, sinagoga, și bisericile catolică, polonă, grecească și armeană19.

Într-un editorial consacrat vizitei suveranilor publicat în ziarul „Sfatul Țării” din Chișinău, autorul aprecia că vizita suveranilor în Basarabia

a spulberat legenda că duhurile rele, duhurile anarhiei și distrugerii de peste Nistru, s’au putut încuiba în sufletele cetățenilor Basarabiei, (...) iar conștiința și mîndria națională a reînviat, a încolțit mai adînc în sufletele plugarilor ca și ale intelectualilor20.

Indubitabil, vizita familiei regale în ambele provincii a fost un succes. Oamenii s-au adunat de fiecare dată în număr foarte mare și și-au exprimat entuziasmul. Regina Maria consemna în însemnările sale în legătură cu primirea făcută la Chișinău că

întreaga atmosferă a fost caldă și de adevărată simpatie reciprocă și cînd, în final, a venit ora despărțirii, am simțit că orașul ne-a îndrăgit din felul entuziast în care ne-au condus la plecare, atît oamenii de pe stradă, cît și oficialitățile. Am avut plăcutul sentiment că ne-au acceptat și că acum ovațiile nu mai erau un lucru aranjat, pentru că oamenii veneau bucuroși din toate părțile să ne salute și să-și ia un afectuos rămas bun cu multe lacrimi și rugăminți de a reveni cît mai curînd posibil. Am senzația certă că vizita noastră a fost de un mare impact, din toate punctele de vedere. Oamenii pluteau, erau în al nouălea cer21.

Totuși, pentru a surprinde mai bine modul în care familia regală a fost percepută, informațiile culese de către agenții

18 ANIC, Fond DGP, Dosar, 6/1919, vol. I, f. 196 și 199-200.

19 Ibidem, f. 223-224.

20 N. F., Efectul vizitei Suveranilor, în „Sfatul Țăriii”, An III, nr. 612, 24 mai 1920, p. 1.

21 Maria, Regina Romaniei, op. cit., vol. II, p. 156.

127


Siguranței sînt mai detaliate și pot fi considerate chiar și mai obiective.

Unele atitudini și reacții au fost comune atît în Basarabia, cît și în Bucovina. În același timp au existat și elemente de dife-rențiere.

Astfel, în Bucovina, o provincie cu un grad mai ridicat de alfabetizare și în care elementele de modernitate politică pătrun-seseră mai bine ca urmare a stăpînirii austriece, putem surprinde chiar și unele elemente de factură civică.

În comuna Dornești, județul Siret, locuită în proporție de peste 90% de unguri, atunci cînd a venit regele, el a fost întîm-pinat de o mulțime numeroasă, venită chiar și din localitățile învecinate, în principal ruteni, evrei și români. La început au venit din curiozitate, dar apoi au devenit brusc contagiați de un entuziasm general. Ei îl catalogau pe Ferdinand I drept popularul și democratul rege22. În același timp, agenții Siguranței care se ocupau cu securitatea familiei regale au fost profund impresio­nați de faptul că populația, chiar și cea minoritară, are un respect deosebit față de jandarmi, la care apelează cu încredere și față de care nu sînt nemulțumiri23. În aceeași comună, în cinstea evenimentului maghiarii au organizat din proprie inițiativă o defilare de retragere cu torțe24.

Prezența regelui între oameni, apropierea de aceștia a fost în mod constant comentată pozitiv, deși avea să stea și la baza unui incident nedorit. La Putna, regina Maria a fost lovită la ochi de un buchet de flori care avea și ramuri de brad ce fusese aruncat spre ea de la mică distanță25. De altfel, la Putna autoritățile locale erau complet depășite de situație, neștiind cum să se organizeze și nici ce discursuri să țină, dar totul a fost promt organizat de către comisarul de poliție. Cu toate acestea, populația a mani­festat și aici un entuziasm ridicat26.

22 ANIC, Fond DGP, Dosar, 6/1919, vol. I, f. 138.

23 Ibidem, f. 139.

24 Ibidem, f. 193.

25 Maria, regina României, op. cit., vol. II, p. 146.

26 ANIC, Fond DGP, Dosar, 6/1919, vol. I, f. 141.

128


La Sucevița, atunci cînd locuitorii au aflat că va veni regele, au fost foarte încîntați de faptul că Măria sa vine să își vadă noii supuși, dar atunci cînd, datorită unor modificări de ultim moment, a fost anunțat faptul că regele nu va mai trece, locuitorii au fost foarte supărați, mulți dintre ei începînd chiar să plîngă, fapt ce a determinat autoritățile locale să insiste pe lîngă rege să vină și acolo27.

În toate gările pe unde trenul a trecut, oamenii s-au strîns pentru a aclama familia regală, fiind necesare numeroase opriri neprogramate prin diferite gări28.

Și în Basarabia pot fi identificate anumite percepții întîlnite în cazul Bucovinei, doar că aici elementele culturale de factură pre-modernă sînt mai accentuate, ceea ce face ca anumite raportări la persoana regelui să fie ceva mai diferite.

Populația, mai ales românii, au primit încă de la început cu entuziasm familia regală. Și aici, apropierea regelui de oameni a surprins în mod plăcut. La Hotin au venit foarte mulți să îl întîmpine, mai puțin rușii care au participat în număr redus. Evreii în schimb au venit în număr foarte mare. Pe toată lumea a impresionat popularitatea și democratismul regelui. Mulțimea a fost impresionată că regele venea spre ea și se întreținea cu fiecare în parte29.

În Chișinău, minoritatea rusă și într-o anumită măsură cea evreiască au tratat regele la început cu neîncredere, dar răceala manifestată în prima zi avea să se transforme în acceptare în zilele următoare, mai ales după vizita la sinagogă și întîlnirile cu reprezentanți ai intelectualității ruse din oraș30. Entuziasmul avea să ajungă la apogeu în ultimele zile ale vizitei, toată lumea, indiferent de naționalitate, apreciind democratismul familiei regale române31.

27 Ibidem, f. 147.

28 Ibidem, f. 202.

29 Ibidem, f. 230.

30 Ibidem, f. 126.

31 Ibidem, f. 224.

129


Și locuitorii satelor au fost încîntați de sosirea regelui. Atunci cînd Ferdinand I străbătea diferite zone ale Basarabiei cu mașina, „grupuri de plăieși” erau improvizate pe loc, numeroși tineri intrînd în cadrul unei cete care escorta călare automobilul regal, uneori spre puțina încîntare a familiei regale care, din cauza călăreților apropiați și a noroiului, a fost împroșcată din cap pînă în picioare pe drumul de la Basarabeasca la Bolgrad32.

Reprezentările de factură patriarhală, pre-modernă, transpar atunci cînd oamenii de rînd comentau în piața din Chișinău că Vodă al nostru este om cu noroc și bun la suflet33, regele fiind aici reprezentat prin atributele prosperității și milosteniei. Mai mult decît atît, atributele regalității, în această accepțiune, ar fi de natură divină sau cerească, ei avînd și puterea de a săvîrși acțiuni supra-naturale. Înainte de venirea familiei regale în Basarabia a fost secetă, iar ploaia care a căzut în timpul vizitei a fost interpretată ca un semn divin. La Chișinău țăranii spuneau că Vodă le-a adus ploaia care s-a revărsat asupra Basarabiei34, iar la Basarabeasca afirmau că regele este trimisul lui Dumnezeu și de aceea el a adus ploaia35.

Construcțiile simbolice sînt foarte importante în politică. Simbolurile pot fi folosite atît pentru afirmarea și întărirea auto-rității, cît și pentru contestarea acesteia36. Realizarea construcții­lor simbolice este strict legată de crearea și punerea în scenă a unor ritualuri standardizate exprimînd un determinism social.37 Ritualurile sînt utilizate în politică cu aceleași scopuri ca și în religie: ele oferă cunoaștere, dar mai ales contribuie esențial la realizarea unui impact emoțional care mobilizează și oferă elemente identitare participanților. Oamenii sînt cuprinși de un

32 Maria, regina României, op. cit., vol. II, p. 160.

33 ANIC, Fond DGP, Dosar, 6/1919, vol. I, f. 126.

34 Ibidem.

35 Ibidem, f. 224.

36 David I. Kertzer, Ritual, politică și putere, traducere de Sultana Avram și Teodor Fleșeru, Editura Univers, București, 2002, p. 14-17.

37 Ibidem, p. 22.

130


mare sentiment de satisfacție atunci cînd participă la un rit, iar de-a lungul mileniilor guvernanții au plănuit și folosit ritualurile atît pentru a se legitima, cît și pentru a stîrni entuziasmul maselor în favoarea programelor lor politice38.

Din acest punct de vedere, vizita familiei regale în Bucovina și Basarabia a reprezentat un succes. Ea a afirmat suveranitatea și legitimitatea monarhică în aceste teritorii, a produs o imagine simbolică menită să se substituie imaginii foștilor suverani, iar prin participarea la ritualuri colective a reușit să convingă într-o măsură ridicată noii supuși să o accepte.

38

131