Culisele publicării ziarului „Moldovanul”. Corespondența secretă a guvernatorului Basarabiei cu înalții demnitari ai Imperiului rus (1906–1908)

Category:

Negru Gh. Culisele publicării ziarului „Moldovanul”. Corespondența secretă a guvernatorului Basarabiei cu înalții demnitari ai Imperiului rus (1906–1908) // Anuarul Institutului de Istorie al Academiei de Științe a Moldovei, 2012. Nr 2. - PP. 205-212.

Publicarea la Chișinău, începând cu 24 mai 1906, a „gazetei național-democratice” de limbă română „Basarabia” a alertat la maximum administrația imperială din respectiva gubernie. Nu trecuse nici două luni de la apariția primului număr al ziarului „Basarabia” și guvernatorul Alexei Haruzin – în raportul nr.1316 din 13 iulie 1906 – deja îl atenționa pe ministrul afacerilor interne al Imperiului Rus că ziarul „Basarabia” (deși a nominalizat doar acest ziar, guvernatorul scria despre publicarea la Chișinău „a unei serii de publicații ieftine în limba moldovenească”; era vorba de o intoxicare premeditată, făcută cu scopul de a-i impresiona și manipula pe funcționarii de la centru), editat pe banii „naționaliștilor români”, insufla populației moldovenești, în afară de idei revoluționare, „idei iredentiste”. Acest din urmă pericol („roniânizarea populației moldovenești a Basarabiei”) șeful guberniei l-a remarcat în mod special, considerându-l drept o chestiune de „o importanță extraordinară de ordin general”. A Haruzin solicita ministrului de interne să fie luate măsuri urgente, deoarece, în condițiile „libertății presei”, administrația locală era „absolut neputincioasă” în „combaterea presei”. în situația creată în Basarabia, soluția cea mai viabilă era, în opinia șefului guberniei „fundarea unei publicației populare moldovenești, ieftine, subvenționată masiv de guvern”.

Cel mai mare pericol – relata A Haruzin – în ceea ce privește tulburarea ordinii în localitățile rurale constă în presa atotcorupătoare, de orientare așa zicând stângista, precum și în propaganda de la fața locului Luând cele mai minuțioase și cele mai hotărâte masuri de curmare a propagandei rurale, nu pot să nu menționez că în ceea ce privește combaterea presei administrația locală este absolut neputincioasă Actualmente, această luptă este deosebit de grea, deoarece, odată cu libertatea presei o apărut o serie de publicații ieftine în limba moldovenească, limbă dominantă aproape pretutindeni în localitățile rurale din gubernia Basarabia Toate publicațiile moldovenești au în fond o tendință revoluționară Totodată, una dintre ele („Basarabia”) este editată, după câte știu din cele mai de încredere surse, pe banii naționaliștilor români, care, pe lângă ideile revoluționare, insuflă populației moldovenești ideile iredentismului, idei care până acum erau cu desăvârșire străine țăranilor moldoveni Nu pot să nu menționez în mod special pericolul prezentat de acest fenomen.

Date fiind condițiile în care evoluează presa locală, cred că este incontestabil necesar afunda o publicație populară moldovenească ieftină subvenționată masiv de guvern. Sunt convins că orice cheltuieli ale Guvernului suportate pentru scopul menționat nu vor fi prea mari în comparație cu acele rezultate care vor fi obținute. Dimpotrivă, dacă nu vom suporta acum anumite cheltuieli riscăm cu siguranță să suferim pierderi incomparabil mai mari, urmare a apariției tulburărilor agrare și în general rurale, care distrug și subminează

205


bunăstarea tuturor, fără a mai pune Ia socoteală acele daune pe care le va suporta statul din cauza românizării populației moldovenești a Basarabiei

Acordând chestiunii expuse la urmă o importanță primordială, precum și o importanță extraordinară de ordin general vă rog cu plecăciune, Excelența Voastră, să binevoiți a mă pune la curent că ați luat act de ea”1.

În adresa nr.11190 din 15 iulie 1906, expediată lui Petru Stolâpin, ministru de interne și președinte al Consiliului de Miniștri, A Haruzin a venit cu argumente referitoare la necesitatea instituirii unui post special de cenzor al publicațiilor moldovenești, finanțat de guvern, insistând, în acest context; încă o dată, asupra propunerii de a publica un ziar moldovenesc proguvernamental. Motivul era același: necesitatea contracarării ideilor revoluționare și proromânești propagate de ziarul „Basarabia”.

Actualmente, la Chișinău, pe lângă multe publicații periodice permise din nou, au început să apară ziare în limba moldovenească, ziare care, ca toate celelalte publicații periodice, potrivit art 15 al Regulamentului cu privire la cenzură și presă, sunt expediate spre control Viceguvernatorului, care nu cunoaște deloc limba menționata. Deoarece sarcina persoanei care cenzurează presa periodică în prezent constă în a lua rapid cunoștința de conținutul ziarului respectiv, pentru a avea, în caz de necesitate, posibilitatea de a dispune reținerea lui, situația Viceguvernatorului este cu desăvârșire fără ieșire.

Consider că e de datoria mea să remarc că mai cu seamă ziarul „Basarabia”, care se editează în limba moldovenească, beneficiind într-o mare măsură de drepturile libertății presei găzduiește în permanență articole pentru care este pasibil de răspundere penală

Cred că e necesar să raportez că ziarul pomenit se editează pe banii cetățenilor români, care locuiesc în România și urmăresc scopuri iredentiste românești, este difuzat intens în localitățile rurale și ni se pare deosebit de periculos.

Tragerea la răspundere a ziarului cu pricina prezintă pentru administrația locală un proces complicat Inspectorul medical – de origine moldovean – citește ziarul și prezintă un raport Viceguvernatorului despre conținutul acelor articole care, în opinia sa, încalcă, prin mesajul lor, cerințele legii Atunci aceste articole sunt expediate traducătorului de meserie de pe lângă Tribunalul Regional pentru a fi traduse în rusă în baza acestei traduceri, plătită foarte scump, se intentează procese de urmărire.

Este evident că o atare situație este absolut anormală De aceea, oprindu-mă la ideea referitoare la necesitatea de a încredința cenzura ziarelor moldovenești unei persoane aparte (îl am în vedere tocmai pe pomenitul traducător de meserie), am onoarea să rog cu plecăciune Excelența Voastră să aloce în acest scop 600 rub. pe an în calitate de recompensă pentru munca de verificare a ziarelor și de traducere a articolelor respective, în anul curent (de la 1 iunie până la 1 ianuarie), jumătate din cuantumul acestei sume, și anume 300 rub.


1. Arhiva Istorică de Stat a Rusiei (în continuare: AISR), fond 1282, inv. 2, 1906–1907, dosar 1984, filele 1–3; Gheorghe Negru, Presa de limbă română din Basarabia și Regatul României sub impactul cenzurii țariste. Documente din arhivele de la Moscova, Sankt-Petersburg, Chișinău, București // Destin românesc, Revistă de istorie și cultură. Serie nouă, Ediție specială, 2008, nr. 5–6 (57–58), p. 269.

206


Socotesc că e de datoria mea să adaug Ia cele expuse mai sus că din cele 900 rub. alocate pe an în fond, o recompensă destul de nesemnificativă a cenzorului dată fiind masa ziarelor editate la Chișinău – a acorda ceva pentru efectuarea cenzurii în limba moldovenească este cu desăvârșire imposibil

Totodată, consider că e de datoria mea sa vă comunic că văd, în evoluția orientării presei periodice moldovenești actuale, un pericol grav atât în sensul revoluționarii populației rurale, cât și în cel al educării ei în spiritul aspirațiilor spre România Comunicând acestea Excelenței Voastre în scrisoarea mea din 13 iulie cu nr. 1316, nu pot să nu menționez aici a doua oară că singura modalitate rațională de combatere a răului iminent și inevitabil o văd în fundarea unui organ popular ieftin în limba moldovenească cu mijloace guvernamentale?2.

La 20 iulie 1906, Maximilian Trusevici, directorul Departamentului de Poliție, expediază lui A Haruzin o telegramă cifrată (nr. 2244) cu următorul conținut „Cu privire la nr. 1316. Binevoiți a informa, pentru a raporta ministrului, cum presupuneți să realizați editarea organului de presă moldovenesc, va fi numit un redactor, vor fi nominalizați colaboratori și ce cheltuieli va suporta guvernul pentru această publicație”3.

Prin raportul nr. 1463 din 1 august 1906, A Haruzin îl informa pe M. Trusevici despre intenția sa de a realiza editarea unui ziar moldovenesc „în mod independent, nu în calitate de supliment sau completare la oricare alt ziar”. Șeful guberniei opta pentru „editarea unui ziar de trei ori pe săptămână, în primul rând, pentru că viața de la țară nu dictează deocamdată necesitatea publicării unui ziar cotidian (până și organele moldovenești apar, de asemenea, de trei ori pe săptămână), în al doilea rând, pentru a nu exagera cheltuielile de editare fără să fie cu adevărat nevoie de așa ceva”.

Guvernatorul anunța, de asemenea, că fusese deja identificați un redactor și colaboratori. Pentru a micșora cheltuielile, A Haruzin intenționa să „unească biroul organului prezumat cu biroul ziarului „Basarabeanul”, care se editează^ după cum i-am raportat dlui Ministru, pe banii moșierilor locali, ca o contrapondere față de publicațiile de orientare revoluționară”, iar serviciul de difuzare a organului de presă moldovenesc, el planifica să-l instaleze, ca și cel al „Basarabeanului”, în tipografia gubernială

Cât privește aspectul financiar, A Haruzin considera că cheltuielile lunare necesare pentru editarea ziarului moldovenesc erau de 945 rub. însă, întrucât această sumă fusese calculată „avându-se în vedere economii semnificative în sensul reducerii cheltuielilor, cuantumul lor real ar fi mai corect să fie de 1000 rub. lunar sau de 12 000 anual”.

În finalul raportului ca și în toate celelalte cazuri, guvernatorul a reiterat necesitatea stringentă pentru Basarabia, ca „gubernie de frontieră”, de a iniția publicarea unui organ de presă imperial, pentru a contracara propaganda revoluționară și românofilă a ziarului „Basarabia” și a salva astfel, pe viitor, regimul țarist de „complicații destul de serioase”.

Consider că este de datoria mea să rog cu plecăciune Excelența Voastră – să raportați Domnului Ministru că editarea organului prezumat este, în opinia mea, fără îndoială necesar pentru preîntâmpinarea tulburărilor în rândurile țăranilor și a cultivării


2. AISR, fond 776, inv. 23, dosar 47, filele 1–2.
3. Ibidem, fond 1282, inv. 2,1906–1907, dosar 1984, fila 4.

207


printre ei a aspirațiilor iredentiste. Ambele fenomene prezintă în gubernia Basarabiei, în calitatea ei de gubernie frontalieră, un pericol extrem de grav care poate provoca complicații destul de serioase. Găsesc de cuviință, de asemenea, să adaug că editarea cu mijloacele naționaliștilor români a organului „Basarabia”, un organ, după cum i-am raportat Dlui Ministru, de tendință extremistă, are, după cum o știu cu certitudine, un mare succes în rândurile țăranilor, astfel încât a lăsa activitatea acestui organ fără nici o replică este absolut în opinia mea, imposibil

Este necesar de urgență, fără pic de întârziere, să creăm un organ nou, cu expediere cu preț redus în sate pentru a-i crea popularitate și o situație solidă

Evenimentele evoluează cu atâta rapiditate încât orice tărăgănare este extrem de periculoasă Acum un an în Gubernia Basarabia nu se edita nici o foaie, nici o broșură în limba moldovenească, iar moldoveanul de la țara, fără a cunoaște în majoritatea cazurilor limba rusă, era situat aproape că în afara propagandei revoluționare. Odată cu trecerea timpului au început să se înmulțească foile revoluționare to limba moldoveneasca, iar acum există și câteva ziare al căror scop este unul: a agita spiritele țăranilor ș- a-i ridica la răscoala.

Rugând cu plecăciune Excelența Voastră să nu-mi refuzați sprijinul în vederea punerii la dispoziția mea cât mai grabnic a sumei respective, măcar parțial și a înștiințării ulterioare cât mai rapid a persoanei mele, profit de ocazie să-mi exprim, Stimate Domn, sentimentele celui mai profund respect și ale devotamentului desăvârșit4.

Avertismentele guvernatorului Basarabiei au avut efectul scontat la Petersburg în scrisoarea nr. 926 din 25 august 1906, Iosif Knoll, funcționar al cancelariei ministrului de interne, H anunța pe A Haruzin că ministrul a acceptat propunerea de a fonda în Basarabia „un organ de presă loial în limba moldovenească”, alocând în acest scop, „pentru început”, suma de 3000 ruble Totodată, guvernatorului i se solicita să informeze, la timpul potrivit; ministrul afacerilor interne cu privire la orientarea noii publicații5.

La 31 august 1906, după cum aflăm din adresa secretă nr. 1788 către L Knoll, A. Haruzin se afla deja în posesia celor trei mii ruble, guvernatorul asigurându-l pe funcționarul respectiv că banii „vor fi utilizați conform destinației lor directe”6.

În cele din urmă, guvernatorul A Haruzin, prin adresa nr. 21162 din 18 decembrie 1906 comunica Direcției Principale pentru Presă știrea următoare: „Astăzi i-am înmânat cetățeanului de onoare prin moștenire Gheorghe Vasilievici Madan certificatul pentru dreptul dea editași redacta în or. Chișinău ziarul săptămânal în limba moldovenească, cu litere rusești sub denumirea Moldovanul7.

În raportul nr. 1 din 15 ianuarie 1907, adresat directorului Departamentului de Poliție, A. Haruzin, referindu-se la ziarul „revoluționar-iredentist” „Basarabia”, menționa următoarele:

Regulile existente referitoare la cenzură și presă permit doar o singură cale de luptă cu aceasta – publicarea unui alt ziar moldovenesc de orientare opusă „Basarabiei”.

Cu privire la aceasta am avut onoarea să raportez la timp domnului Ministru și să vă comunic Excelenței Voastre (scrisoarea mea nr. 1463 din 1 august).


4. AISR, fond 1282, inv. 2, 1906–1907, dosar 1984, fila 5–6 verso.
5. AISR, fond 1282, inv. 2,1906–1907, dosar 1984, fila 8–8 verso.
6. Idem, fila 9.
7. AISR, fond 776, inv. 22,1907, dosar. 32, filele 24–24 verso.

208


În prezent ideea mea privind editarea ziarului moldovenesc, datorita mijloacelor financiare alocate de dl Ministru, s-a realizat (apare ziarul „Moldovanul” și eu contez pe succesul acestei publicației. Ziarul nu este unul oficial (în caz contrar nu ar avea succes), ci, ca și cum, constituie o întreprindere particulară. Despre acest ziar voi raporta în mod special dlui Ministru în zilele următoare”9.

Suma de 3 mii de ruble, alocată de guvernul de la Sanct-Petersburg a permis ziarului „Moldovanul” o existență relativ liniștită timp de trei luni. După terminarea banilor, A. Haruzin a fost nevoit să facă un nou demers la cancelaria ministrului de interne, în care invoca iarăși pericolul dezvoltării mișcării românofile și iredentiste în Basarabia și importanța continuării publicării ziarului „Moldovanul”, în scopul apărării intereselor statului rus în această zonă.

Prin scrisoarea nr. 9 din 23 martie anul curent, pe numele Ministrului Afacerilor Interne, – menționa guvernatorul Basarabiei în adresa „strict secretă” nr. 18 din 9 mai 1907, expediata aceluiași I. Knoll, – am avut onoarea să informez detaliat despre pericolul mișcării românofile-iredentiste ce ia amploare în Basarabia și despre necesitatea de a organiza editarea temeinică a ziarului „Moldovanul”și dezvoltarea lui pe viitor în interesul ținutului și al statului Totodată, l-am rugat pe Dl Ministru să dispună alocarea unei noi tranșe de 3000 ruble pentru continuarea editării ziarului „Moldovanul”.

Neprimind până astăzi nici un răspuns, precum nici suma cerută, și fiind extrem de preocupat de soluționarea solicitării mele cât se poate de repede, deoarece, în legătură cu epuizarea creditului acordat, este în pericol de a fi sistată publicarea „Moldovanului”, îmi permit să mă adresez Excelenței Voastre cu umila rugăminte de a contribui nemijlocit la soluționarea favorabilă a acestui caz…”9.

În pofida problemelor de ordin financiar ale Imperiului Rus, cancelaria ministrului afacerilor interne – în scrisoarea secretă nr. 2655 din 24 mai 1907, ținând cont de importanța politică a ziarului „Moldovanul”, determinată de „condițiile locale și ale timpului traversat”, nu a respins solicitarea guvernatorului Basarabiei privind alocarea unei noi sume pentru continuarea publicării „Moldovanului”, ci a cerut doar recalcularea cheltuielilor pentru editare.

În legătură cu scrisoarea Dvs. din 9 mai curent nr. 18, la ordinul Dlui Ministru, am onoarea să informez Excelența Voastră că Dl Ministru, punându-vă la dispoziție 3000 de ruble pentru editarea ziarului „Moldovanul”, a considerat că această sumă este suficienta pentru începutul întreprinderii, considerând că pe viitor acest organ de presă, fiind înzestrat, va putea exista fără subsidii guvernamentale Dată fiind insuficiența sursei financiare, chestiunea privind o nouă alocație ridicată de Excelența Voastră este puțin probabil să fie soluționată. însă, pentru a nu lichida lucrul început, care are o importanță politică și după cum ați binevoit să declarați, este absolut necesar în condițiile locale și în condițiile vremurilor pe care le trăim, Excelența Sa vă rogă să raportați care sunt mijloacele


8. Gheorghe Negru, Țarismul și mișcarea națională a românilor din Basarabia, Chișinău, Prut Internațional 2000, p. 156–157.
9. AISR, fond 1282, inv. 2,1906–1907. dosar 1984, fila 10–10 verso.

209


necesare minime pentru susținerea ziarului „Moldovanul”, calculând cheltuielile probabile privind editarea și respectând condițiile unei economii cât mai mart10.

În raportul secret nr. 22 din 17 iunie 1907, expediat lui L Knoll, guvernatorul a subliniat rolul și importanța deosebită a ziarului proguvemamental „Moldovanul” în falimentarea publicațiilor susținute de „naționaliștii români”, pledând pentru transformarea „Moldovanului” într-un apărător al țăranilor moldoveni din Basarabia „de influența nocivă a propagandei evreiești”.

În legătură cu scrisoarea din 24 mai curent nr. 2655 privind alocarea de mijloace pentru editarea ziarului,Moldovanul”, consider înainte de toate că este de datoria mea să aduc la cunoștința Excelenței Voastre și să Vă rog cu plecăciune să nu refuzați să raportați Dlui Ministru următoarele

Ziarul menționat are o importanță atât de vitală pentru populația moldovenească locală și este atât de indezirabil pentru partidele naționaliste române încât 1) el nu este admis în România; 2) administrația română i-a interzis redactorului Madan să intre în România; 3) trei ziare care au apărut consecutiv cu concursul naționaliștilor români: „Basarabia”, „Basarabia Reînnoită”, „Viața Basarabiei” care nu au putut rezista concurenței „Moldovanului” au fost silite să se închidă.

Din cele expuse, rog Excelenței Voastră să binevoiască a reține că ziarul „Moldovanul”a atins unul dintre obiectivele propuse Pe viitor rolul său trebuie să fie acela de a feri populația locală de influențele străine, atât de obișnuite în zilele noastre, care contravin bazelor sănătoase. Acest rol mi se pare extrem de important, mai cu seamă pentru că acea parte a populației moldovenești, care nu cunoaște limba rusă, este supusă unei propagande deosebit de prudente și abile din partea populației evreiești răspândite pretutindeni Evreul negustor – „intelectualul” local – vânzându-i țăranului naiv marfa sa, îl înzestrează, după cum am stabilit cu certitudine, cu informații de natură negativă pe care le citesc în revoluționara „ Viața Basarabiei” și care sunt atât de nocive în sensul dezvoltării treptate și firești a maselor țărănești. Evident în atare condiții este extrem de important ca țăranul să aibă și el un organ cu autoritate pentru el organ pe care să se poată sprijini.

Revenind la chestiunea privind subvenționarea ziarului menționat și calcularea, după cum a binevoit să se exprime Excelența Voastră, mijloacelor minime necesare pentru susținerea ziarului „Moldovanul”, nu pot să nu menționez că actualmente, cu excepția ziarelor vechi deosebit de solide, este puțin probabil să găsim altele care să existe fără subvenții Astfel în Gubernia Basarabia beneficiază de subsidii mari două ziare de frunte „Prietenul” și „Viața Basarabiei”: primul în afara surselor pur locale – de la „Uniunea Poporului” din Petersburg, al doilea, de la comunitățile evreiești Cuantumul subvențiilor corespunde mărimii și frecvenței apariției ziarului Stăruind să mi se ofere pentru editarea „Moldovanului” câte 1000 de ruble lunar, am avut în vedere editarea lui de trei ori pe săptămână Dacă suma cerută de mine este considerată de Dl Ministru excesivă, aceasta poate fi redusă până la 500 de rub. pe lună, ceea ce ne va da posibilitatea de a edita ziarul nu de trei ori pe săptămână, ci doar o singură dată.


10. MAISR, fond 1282, inv. 2, 1906–1907, dosar 1984, filele 11–12.

210


Știind prea bine cu câte dificultăți se confruntă acum vistieria noastră, îmi îngădui totuși să exprim Excelenței Voastre părerea mea, că până și cheltuielile substanțiale pentru tipărire se vor recupera rapid pentru tipărire, ducând la reducerea oricărei cheltuieli pentru a combate tulburările: acestea din urmă (de pildă, deplasarea trupelor la fața locului) sunt adesea atât de semnificative încât ar compensa editarea tuturor organelor de presă mari.

Informându-Vă cu privire la cele sus-menționate, nu pot să nu remarc în mod deosebit că nu voi uita să raportez la timp Dlui Ministru despre posibilitatea reducerii în continuare a subvențiilor „Moldovanului”de îndată ce ziarul acesta se va întări atât de mult încât plata pentru abonament va da redacției încasări importante”11.

Și de această dată argumentele guvernatorului A. Haruzin au avut darul de a-l convinge pe ministrul de interne de necesitatea reluării finanțării ziarului. în adresa secretă nr. 7999 din 8 august 1907, șeful Direcției Principale pentru Presă, Alexei Belgard, comunica guvernatorului Basarabiei:

Direcția Principală pentru presă a virat, pe 9 august curent prin Biroul Băncii de Stat din S Petersburg, pe numele Excelenței Voastre, trei mii de ruble, destinate editării ziarului „Moldovanul” care apare la Chișinău

Binevoiți o ordona ca suma indicată să fie trimisă redactorului-editor al ziarului amintit, cetăpanului de onoare de viță nobilă Madan, contra chitanță, care urmează a fi ulterior expediată la Direcția principală pentru presă

Mandatul poștal al Biroului Băncii de Stat din S Petersburg din 9 august curent AL nr. 075293 se anexează

întru acestea, găsesc că e de datoria mea să adaug că alocarea, cu titiu de ajutor pentru editarea ziaruluisus-numit, a unei sume mai mari nu mi se pare posibilă12.

Manifestând exces de zel, A. Haruzin îi scria lui A. Belgard (adresa secretă nr.1447 din 21 august 1907) că el i-a înmânat; deocamdată, lui Gheorghe Madan „doar una mie ruble, iar chitanța semnată de Madan drept primire a acestor bani se anexează la scrisoare”. Celelalte două mii de ruble, guvernatorul intenționa să i le elibereze „pe părți”, pentru a reuși să „supravegheze personal și permanent apariția și orientarea ziarului „Moldovanul”13.

Într-adevăr, prin adresele „secrete” și „strict secrete” din 2 și 27 octombrie, din 2 și 23 noiembrie 1907, din 8 ianuarie 1908, A. Haruzin a expediat lui A. Belgard 11 recipise ale redactorului și editorului Gheorghe Madan, cuprinzând perioada 16 decembrie 1906 – 8 ianuarie 1908, referitoare la încasarea sumei totale de 6 mii ruble, „pentru cheltuielile necesare editării ziarului moldovenesc „Moldovanul”14.

În final constatăm că analiza corespondenței secrete dintre guvernatorul Basarabiei Alexei Haruzin și înalții demnitari ai Imperiului Rus, în special ministrul afacerilor interne și președintele Consiliului de Miniștri Petru Stolâpin, șeful Departamentului de Poliție Maximilian Trusevici, șeful Direcției Principale pentru Presă Alexei Belgard, reprezentantul cancelariei ministrului de interne Iosif Knoll etc, aruncă o


11. AISR, fond 776, inv. 22,1907, dosar. 32, filele 4–5 verso.
12. Ibidem, filele 16a–16a verso.
13. Ibidem, filele 24–24 verso.
14. Ibidem, filele 25, 32–33, 36-41; Ibidem, fond 1282, inv. 2, 1906–1907, dosar 1984, filele 15–21.

211


lumină clară asupra culiselor publicării în anii 1907–1908, la Chișinău, a ziarului proguvrnamental de limbă română „Moldovanul” Documentele, colectate în Arhiva Istorică de Stat a Rusiei din Sankt-Petersburg denotă că proiectul a fost elaborat și realizat de guvernatorul Basarabiei Alexei Haruzin care s-a bucurat de susținerea financiară a ministrului de interne al Imperiului Rus. Publicația „Moldovanul” a constituit o contrareacție a administrației țariste la publicarea la Chișinău, în data de 24 mai 1906, a ziarului „revoluționar” și „iredentist' „Basarabia” – un proiect comun al intelectualilor români din Basarabia și România Scopul declarat al noii publicații – „Moldovanul” – era lupta împotriva ideilor „revoluționare” și a identității românești propagate în paginile ziarului „Basarabia” și cultivarea printre țăranii din gubernia Basarabia a unei atitudini loiale față de țar și de Imperiul Rus.

Summary

This item, written based on the secret correspondence between the Bessarabian governor Alexei Haruzin and high dignitaries of the Russian Empire, especially with the Minister of Interior and the Head of the Council of Ministers Petru Stolâpin, Head of the Police Department Maximilian Trusevici, Head of the Main Press Division Alexei Belgard, representative of die Chancery of the Minister of Interior losifKnoll etc, throws clear light onto the backstage of the publication of the pro-Government Romanian language newspaper Moldovanul between 1907 and 1908 in Chișinău. The documents collected in the State History Archives of Russia in Sankt-Petersburg denotes that the project was developed and implemented by the Bessarabian governor Alexei Haruzin who enjoyed the financial support of the minister of interior of the Russian Empire. The publication Moldovanul was the countermeasure of the tsarist administration in the publishing in Chișinău, on 24 May 1906, of the revolutionary and Irredentist newspaper Basarabia – a joint project of the Romanian intellectuals from Bessarabia and Romania. The declared goal of the new publication Moldovanul was to fight against “revolutionary” ideas and the Romanian identity propagated on the pages of Basarabia and to cultivate in the Bessarabian peasants a loyal attitude towards the tsar and the Russian Empire.

212


Rate: 
0
No votes yet